Deja-vu

Astazi mi s-a intamplat sa miros un parfum oarecare[in clasa]. Nu stiu care, nu stiu ce era[cred ca ceva florar,dulceag]… Putea sa fie balsam pentru haine, parfum… in fine.
Cert e ca mi-a adus aminte de ceva… nu mai stiu de ce mi-a adus aminte. Era ca si un deja-vu. Nu stiu cum sa descriu acea senzatie. Acel miros imi parea atata de familiar, ma simteam in siguranta… si totusi nu stiam de ce mi se parea asa si nici cine/ce il emana.
Inconstient asimiliam anumiti oameni cu miros, fie el bun sau rau. De exemplu il recunosc pe tata dupa parfumul care-l foloseste. Cateodata mai simt acest miros si la alti barbati, si pentru o clipa, ii asociez cu tata.
Nu e prima data cand mi se intampla asta. Data vitoare, daca-mi aduc aminte, o sa intreb persoanele din jur, sau le miros[asta suna ciudat]
May I sniff you?

Anunțuri

2 Responses to Deja-vu

  1. valikz spune:

    nu stiu de ce ma trimite cu gandul la cartarescu postul asta ;))

  2. Dragos spune:

    Din cauza lui Cartarescu sunt constient de asta, traiam sentimentul, dar am crezut ca e ceva doar in capul meu… cand am citit asta, mai ales fiind scrisa de Cartarescu, am hototarat sa scriu despre asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: