Amintiri din copilarie 2

Ce va voi povesti in randurile urmatoare e adevarat. 100 la suta adevarat.

Eram si eu, ca toti oameni, odata copil. Eram un copilas care avea ceva cu politia. Politia nu ma proteja, mie imi facea rau. Sau cel putin asa imi inchipuiam eu.

Multe din activitatile de zi cu zi erau periclitate de politie. Exemplu. Treceam strada cu mama, ea tinandu-ma de mana. In mintea mea necoapta de copil daca nu calcam pe zebra, daca nu calcam pe dungile acelea albe, eram arestat.

Nu as fi scris de asta daca nu o pateam in vreun fel. Cum aveam pasul mic nu puteam sa calc pe toate dungile deci folosindu-ma de mama respectiv mana ei saream si eram ca si un mic Tarzan. Pana cand se satura mama si-mi trage o palma. Dupa ce prin suspine ii explic cum sta treaba, ma ia in brate si ma linisteste.

Imi era frica de ei, de politisti. Tin minte cand am fost la politie sa m-i se faca o poza pentru pasaport. Am iesit in poza plin de lacrimi.

Pentru concursul lui VisUrat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: