Let’s party like in 1099

Octombrie 25, 2008

Acesta a fost sloganul Balului Bobocilor de anul acesta. Voi spune pe scurt toate impresile mele, nu mă lungesc, relatey doar esenţialul.

Let’s party like in 1099 and we did! A fost înghesuială mare şi balul a început mai târziu ca de obicei. Trebuia să am un colţar pentru mine şi câţiva prieteni dar n-am avut şi am stat cu clasa la colţar. Sau mai bine zis clasele la colţar. 2 clase la un colţar de 10-12 persoane. Cât de cretin trebuie să fii ca să crezi că toată lumea va avea loc la un colţar minuscul? Se pare că atâta… Plus de asta au fost şi alte clase care au stat singure la colţar.

Sărind peste asta să vă spun ce am văzut eu din balul propriu zis, probe, participanţi, dansuri, alea alea… Am văzut o .|. Din cauza înghesuielii şi a mulţimii de oameni care formau un zid uman, n-am văzut nimica. Pot spune că am fost dezamagit de asta, chiar vroiam să văd ce au făcut cei de a 12-a.

Pe lângă lipsa locurilor m-au enervat cel mai mult iepuraşii de club. Genu de om care vine la club( ce urăsc să folosc termenul acesta de club…) se îmbeată şi apoi îţi fute ţie toată seara.

Per total, n-a fost cel mai reuşit bal, muzica a fost şi ea cam de kk0, oamenii la fel. Let’s party like in 1099, and we did. Ca nişte tărani medievali ameţiţi de licori bahice.

Off-topic: nici el+el nu m-au putut face mai social.

Anunțuri

200

Octombrie 2, 2008

Yupiii! Postul acesta este cel norocos, cu numarul 200.

200 de ideei din 2 ianuarie 2008. Ţin minte că am mai scris un post aniversar când am ajuns la postul cu mirifica cifra de 100. Urmează să caut în arhivă când am scris postul acela, astfel voi afla în cât timp am scris 100 de articole.

Ne mai citim, salutare!

LE: vreo 100 de posturi în 137 de zile!


Fuck’em

Septembrie 20, 2008

De multe ori, aceasta este reacţia mea când mă uit pe Mtv la ”My super sweet sixteen”.

Inexplicabil, mă enervez la culme când văd fetele acelea cât sunt de îngâmfate. Au alte standarde, absolut cretine după părerea mea: nu contează cât de bine se simt, nu contează câţi bani strică, atâta timp cât petrecerea ei are un invitat[cântăreţ de obicei] mai faimos ca al fostei pitzipoance care şi’a ţinut ziua.

Emisiunea care ma enervat cel mai mult a fost cu o grasă.[ vreau să lamuresc ceva, nu am nimica cu persoanele care sunt puţin mai plinuţe, dar o să vedeţi imediat de ce am inclus’o în peisaj] Ei bine, tipa asta[ îi spun tipă pentru că avea greutatea a 2 fete de 16 ani] era foarte îngâmfată încât şi’a umilit prietenele. Modul în care le’a umilit m’i să părut un motiv bun pentru a o lua la bătaie: ea dădea o petrecere cu tema celor 7 păcate. Pentru ca prietenele ei cele mai bune ca să poată să fie lângă ea când intră la petrecera. Trebuia să ilustreze câte un păcat. Pe una a pus’o să işi umple gura cu chipsuri şi apoi să bea cola. Cireaşa de pe tort a fost cand a pus’o să’şi toarne cola’n cap. Proasta a făcut’o. Unele dintre ele, care aveau un gram de creier, au refuzat să îşi bată joc de ele şi au refuzat. Atunci vita le spune foarte indignată: Go home! Ele cu bun simţ întreabă dacă mai pot venii la petrecere… răspunsul a fost negativ. Desigur că toată lumea când era filmată îi spunea că o iubeşte. CUM DRACU SĂ NU TE IUBEASCĂ? Le dai băutură, mancare şi distracţie gratis. Aşa a funcţionat şi Roma.

Şi acuma stau să ma gândesc, că mâine împlinesc 16 ani, să dau o petrecere uriaşă, la care 90% din invitaţi să nu’i cunosc, să aduc o trupă[să zicem Fly project sau alţi bâlbâiţi supraevaluaţi] să îmi umilesc prietenii, doar ca să arat cât de tare sunt în faţa camerelor de filmat?!

Nu! Happz b’day mie şi lui Diana.


Back to school

Septembrie 14, 2008

Au venit ploile, copaci îşi pierd frunzele, toată natura îşi pierde verdele hipnotizant şi la televizor auzim ştiri care ne informează faptul că anul şcolar nu poate începe în judeţul X, din cauza şcolilor, care stau să se prăbuşească… Toate acestea pot să însemne un singur lucru, a venit Septembrie, şi cu ea a venit şi un nou an şcolar.

Întodeauna am fost intrigat, cum de în fiecare an şcolile se deteriorează pe parcursul verii în aşa fel încât toamna nu se mai poate învăţa în ele, deoarece reprezintă un real pericol pentru elevi.

Sincer mă bucur că reîncepe şcoala. Deja începeam să ma plictisesc în vacanţă, şi doream din tot sufletul să înceapă şcoala. O să revăd profesorii, parcă şi de ei îmi este dor, de felul în care urlă pe colegi, felul în care ne fac să ne simţim mici şi neştiutori [asta în cazul Domnului Ghintuială, căruia îi urez cele bune cu această ocazie]

Parcă îmi este dor să râd de gorilele din curtea şcolii, care au orgasme la vederea mingii de fotbal, lovind-o cu piciorul în aşa fel încât elevi nevinovaţi să poarte suavele urme ale sărutului mingii de fotbal: vânătăi, porţiune de piele înroşită…

Nu îmi este dor de lucrări, de matematică şi de profesoara de logică, care BTW, nu e logică deloc!


Dreams come true!

Septembrie 11, 2008

Cum altfel putea să se termine o vacanţă de altfel perfectă decât prin un cadou de zile mari.

Tata[a.k.a. Ionuţ, Ionică, O’neil] ne-a cumpărat şi dăruit mie şi lui Alexandărvici [that would be mz bro’] o motocicletă de teren.

Îmi doream asta de foarte mult timp, această pasiune find moştenită de la tata, care e motociclist înrăit. Oricum, e superb să stai în şa şi sa mergi pe câmp, admirând natura…

Azi am admirat atât de mult încât am bătături în palmă!

Life’s good!


Dreaming Big

August 9, 2008

Very big I might say.

A început Olimpiada de la Beijing. Superb totul, m-a lăsat mască. Când nu urmăream sportivii români [btw, gg până acuma, SUCCES MAXIM în continuare] mă uitam la fotoreporteri. Cu un dslr dotatat cu un teleobiectiv.

Aşa aş vrea să fiu şi eu peste câţiva ani. Nu neapărat la evenimente sportive, aş face orice ce implică fotografia. Acesta este visul meu. Să am dslr, şi obiective pentru el. Un fisheye, un tele, un macro si unul obişnuit.

Succes României în continuare la Olimpiadă.


1000 şi creşte

Iunie 30, 2008

Uităte în dreapta sus!

Peste 1000 de oameni au clikuit site-ul meu, au citit, au fost uimiţi sau dezgustaţi. Mie personal nu-mi vine să cred.

Nu pot să cred că atâţia oameni au intrat pe blog. Pe blogul meu.

Ce pot să zic… foarte tare frate!!!

Mâine mă apuc să scriu articolele pentru concursul lui VisUrât. [datorită faptului că lucrez, stau departe de pc, deci le scriu pe nişte foi, când am puţin timp liber]

Şi nu în ultimul rând, scuzaţi lipsa de activitate, dar am anumite ţeluri care vreau să le ating.