M-am hotarat sa devin prost

Octombrie 30, 2008

„Sa devii ceva mai prost poate fi o idee inteligenta. Sa gandesti mult este, in lumea de azi, un handicap ca oricare altul. Cel putin asa crede Antoine, un tanar de 25 de ani, care sufera de boala ganditului si se simte foarte batran. Drept urmare, isi pune toata inteligenta la bataie ca sa intre si el in categoria reconfortanta a imbecililor fericiti. Intr-o actiune alerta, plina de surprize, veti afla cate neajunsuri aduce inteligenta, la ce e buna prostia si, mai ales, cum poti s-o dobandesti. Cartea ofera satisfactii intelectuale atat oamenilor inteligenti, cat si fericitilor carora experimentul lui Antoine le-a reusit deja.”

Sper că v-am făcut curioşi. O carte foarte bună, în umila mea părere. Mi-a făcut plăcere să o citesc. Merci Fometoc că mi-ai recomandato!


De vânzare

Octombrie 28, 2008

Îl vând pe Sony. Încă funcţionează, e sănătos ca’n prima zi. Îl vând pentru că vreau să îmi iau ceva mai performant şi nu mai am nevoie de el.

Interesaţii să mă contacteze!


Întrebări

Octombrie 13, 2008
  • De ce e cerul albastru?
  • De ce conduc englezii pe partea dreaptă a carosabilului şi au volanul pe dreapta? Sau făcut studii care demonstrează că majoritatea englezilor sunt stângaci şi le este mai uşor să schimbe vitezele cu stânga?
  • De ce învăţăm la mate câte o formulă care ne ajută să rezolvăm o problemă în alt fel decât cel învăţat anterior. Formulele noi vin tocmai când stăpâneşti tehnica anterioară.
  • De ce au fetele burtă? Dar burtă burtă, deaia gen bere… să fie mai multe consumatoare de bere decât credem noi?

Amintire

Iunie 18, 2008

Discuţie avută cu un prieten, pe un pod, incercând să ne decidem ce urma să facem:

El: Haide sari, apa e destul de adînca!
Eu: Nu de adâncime îmi este frica, ci de înalţime. De aici dacă dau o burtă am pus-o!
El: Încercarea moarte n’are.
Eu: Dar eu, care încerc, am moarte!

Dupa ce am zis asta, l-am prins de mână şi l-am aruncat în apă… apoi m-am aruncat şi eu.Din moment ce scriu postul acesta, sunt în viaţa, la fel şi el.


Nico

Martie 9, 2008

Stau si privesc la cer
Dar el e intuncat.
Sunt nori grei de ploaie
Si tot ii spuslberat.

Se aude un tunet,
Si fulgerul apare
Despica ceru-n doua,
Si totu-i ca o vapaie.

Asa e viata mea
Ca cerul inorat
Asa mi-e inima
Ca cerul intunecat.

Parca mi-e despicata,
Si mi-e rupta-n doua,
Iar viata-i ca un tunet
In jurul meu doar ploua.

Inima mi-e pustie
Si plina de durere.
Nu pot sa mai suport
Atata amar si jale.

Traiesc numai in noapte
Si nu mai am lumina,
Dar sper ca intr-o zii
La mine ea sa vina.

Atunci voi stii si eu
Ca dupa ploaie, vine soare,
Ca dupa chin si jale
Bucuria este mare.

Atunci eu strig la cer
Sa fie fericit
Ca-n viata mea
Lumina a venit.
Bota Paula Nicoleta.

Pe scurt Nico. O persoana memorabila, as putea sa spun ca este un model in viata pentru mine. Are 29 de ani dar cred ca a trecut prin mai multe lucruri decat multe persoane pe care le cunosc. A avut taria sa treaca peste multe lucruri la care majoritatea ar fii cedat, ar fii cerut sprijin, dar nu, ea nu, ea este o luptatoare, ambitioasa, cum plina de modestie se numeste. Este plina de viata, energica si prietenoasa. De multe ori ma despart cu greu de discutile cu ea… as vorbii ore intregi cu ea, pot povestii orice cu Nico. Are grija de prietenii ei, este surprinzator de sufletista dar este si severa cand trebuie. Scrie poezii cand simte sa le scrie, si simte asta de pe la 14 ani. Poezia de mai sus a fost scrisa intr-o zi ploioasa, „o zii zbuciumata din viata mea”. Aceasta este Nico.


Brb

Februarie 22, 2008

Nu am mai postat, nu o sa mai postez cel putin pana duminica. Dupa o saptamana de incercari de a reface lucruri, am renuntat! Asta e! La 4 plec. Imi vad prietenii vineri, sambata o sa fiu la majoratul unui prieten bun( printre cei mai buni, 4 la numar) O sa ma distrez cum nu m-am mai distrat. Mi-am dat seama ca am o prietena buna(colega de la istorie), si am bucura asta! Deci brb, adica bb, nu chiar right now… Adio!


Este!!!

Februarie 17, 2008

Azi am plecat catre Rausor, o statiune montanta situata in parcul National Retezat. O zona de toata frumusetea. Merita vizitata zona. Desi partia nu este prea mare, este bunicica. Daca esti un schior sau un boarder mai bun poti sa mergi pe partiile virgine (zapada afanata,neatinsa) Nu ma consider un schior bun si nici un boarder bun, dar ma descurc la ambele. Am coborat o asemenea partie. Dupa un urcus de o ora ajung in varf. Totul era diferit acolo. Cerul era mai albastru iar cu fiecare gura de aer ma simteam m-ai implinit. Dupa 20 de minute in care am stat pe spate in zapada gandindu-ma la diverse am decis ca e timpul sa cobor. Ma ridic incet, lovesc cu calcaiul fix in capatul legaturii astfel incat claparul se fixeaza pe schiu, la fel si cu celalalt picior. Imi trag manusile pe mainile inghetate de culoare violeta (am circulatie proasta a sangelui la extremitati, am refer doar la maini si picioare, exceptand extremitatea de mijloc) si iau betele in maini, pentru 2 secunde strangandu-le tare in mana. Apoi imi dau jos o manusa pentru ca prostu de mine a uitat sa-si dea drumu la muzica… Guano apes-Big in Japan, asta am aculta-to in timp ce coboram. Deodata imi dau drumul pe partie… am fost surprins, de la inceput am luat viteza mare din cauza pantii aproape verticale… dupa ce incetinesc putin imi dau seama ca am un drum lung in fata deci ma pregatesc sa coobor ca la carte. Si am inceput sa fac cristiane, cea mai tare senzatie din ultimul timp, stiind ca schiez cu Retezatul in spate. Pe la mijlocul drumului mi-am dat seama ca adrenalina isi facea efectul: auzeam muzica mai tare si mainile m-i se incalzisera, dandu-mi o senzatie de intepare. Atunci simteam ca traiesc cu adevarat. Mi-a placut mult, imi place zapada, imi place sa schiez.Imi place muntele, si acolo arata muntele ca si vata de zahar, cum se poate vedea si in poza, de vis cu adevarat! Tragand linie pe ziua de azi sa recapitulam ce am realizat azi: am facut 360 cu grab, am facut prieteni noi, am mancat cetina de brad(nu eram aburit de alcool), m-am taiat la deget[culmea ca in zapda, sau gheta], m-am luat de oamenii care sau bagat in fata mea la coada, am varsat ceai pe mana, atat de amortite imi erau mainile si apoi am baut ceai, ce a mai ramas. Am admirat natura, am zambit si am ras cu Adi si Bubu. Era si timpul dupa o seara de vineri si o zii si noapte de sambata nu prea reusita!